..si vine week`end`ul

..si vine week`end`ul. Ma asteptam sa fie unul frumos, dar asteptarile mele se pare ca nu coincid cu realitatea. De fapt, ma asteptam ca totul sa fie altfel. Vroiam sa cred in promisiuni si am sfarsit prin a le crede. Si, pt a mia oara, imi dovedesc mie insami cat de tare ma pot insela. Nu, nu sunt suparata. Sunt doar extrem de dezamagita….dezamagita, poate, de deciziile pe care le`am luat sau de promisiunile care au ramas doar la stadiul de promisiuni sau de schimbarea care nu s`a produs..sau, poate, pt faptul ca inca mai sper.

Ghid turistic- orasul Koogeer

Daca vreodata veti ajunge pana in acest capat de lume, pana in acest `Sat de Vacanta`, cum imi place mie sa il numesc, trebuie, dar TREBUIE  sa vizitati urmatoarele locatii: barurile- acolo isi petrec pierd oamenii timpul, viata, banii, discoteca (daca vreti sa vedeti batai live), asta pana in ora 12 noaptea. Pe urma, singurul loc si poate cel mai important pe care TREBUIE sa il vizitati este Petromul. Da, stiu, suna al naibii de stupid, dar daca locuiesti in acest oras si nu frecventezi petromul dupa ora 23-00, practic, nu existi. De ce? Este locul de intalnire al `drifterilor` din oras. Acolo vizionezi filmele gen Fast and Furious pe leptop, acolo inveti mecanica auto, acolo afli cum sa iti tunezi masina ca sa dea bine si tot acolo ajungi sa ii cunosti pe toti…dupa nr de la masina, nu dupa nume. Ah! Ce reclama proasta fac orasului! Dar, asta e realitatea, fratilor! Merg sa dorm. Sper sa am un vis frumos de data aceasta…fara CP, fara jante (fie ele chiar si de aluminiu), fara turbine, jiglor, chiulasa, mke tunning, etc..

King of pop 4 ever…R.I.P.

Spunea cineva: `asa cum au existat un hristos, un buddha, un mahomed, un alexandru macedon, un napoleon, un gandhi unificator, papa ioan paul al II-lea, un elvis, o marylin monroe, toti acestia, simboluri ce au marcat existenta istoriei si au dat sens si sentiment cursului lumii pentru a nu trai anacronic asa a existat un nestemat si nepretuit Michael Jackson….omul ce ar fi putut sensibiliza chiar si inima biblicului ramses sau ar fi putut fi urmasul fermecatorului cantaret de harpa david….omul ce a ingenunchiat suflete si o intreaga existenta planetara prin portativele si sunetele ce trepidau si creau cataclism in profunzimile inimilor suferinde a miliarde de oameni, omul ce a militat si aclamat eliminarea rasismului si promovat egalitatea…un inger esuat ce a sfarsit incarnat intr-un om ce a prins numele de Michael….omul ce inca mentine umezeala lacrimilor de pe milioane de obraji….ce inca isi face simtita plenitudinea si divinitatea, un muzician abstract cu o filozofie ce se regasea in transcedental si absolut…unul ce a atins piscurile perfectiunii…niciodata nu te voi uita, sunetele si ritumul tau va ramane vesnic gravat in cutele memoriei cat si sufletului meu….esti un capitol formator al vietii mele de visator…..o treapta spre mult dorita fericire….acum trebuie sa te odihnesti…chiar de nu inteleg acest absurd…sper sa ne reintalnim candva, undeva sa te zaresc pe o scena paradisiaca bine meritata…`   

Off`road

20 iunie 2009. 34 de masini. Un singur traseu. Tot ce pot sa spun e ca a fost superb. Las pozele sa vb in locul meu. 

Vroiam o clipa de singuratate!

In aceasta dimineata, in drumul meu spre casa, am trecut pe langa un parc.  Am zis sa ma asez si eu cateva minute pe o banca. Vroiam sa fiu singura, cu gandurile mele. Zis si facut. Dupa cateva momente, imi aprind o tigara. In momentul urmator, un domn, cam la vreo 40 ani, se opreste in dreptul meu. Ma intreaba cat e ceasul. Ii raspund sec.  Se aseaza, cu nonsalanta, langa mine. Ma uit in jur, aproape toate bancile din parc erau goale. Mdea… Dar, nu a fost suficient ca mi`a invadat spatiul personal, a inceput sa`mi puna si intrebari! L`am mintit pe omul acela in cele 10 min  cat nu am mintit intr`un an intreg. Imi revin. Pot iarasi sa mint.  Satula de setul de intrebari care parca nu se mai sfarsea, m`am ridicat si mi`am continuat drumul.  Tot ce am vrut a fost sa petrec o clipa cu mine insami…sa`mi pun ordine in ganduri, sa incerc sa gasesc solutii la problemele care ma macina.

Poz(n)e de la tine..:)

Furtuna in Timisoara. Momentul perfect pt a fotografia cerul brazdat de fulgere. Mnzwu pe balcon cu umbrela intr`o mana, ap foto in cealalta, tel la ureche (da, cu mine vb:)) d`aia stiu eu atatea detalii :p). Rezultatul? Cateva fotografii reusite. Le vedeti mai jos. P.S.: eu vreau sa vad poza aceea cu tine si cu umbrela

…promised myself I wouldn`t weep…One more promise I couldn`t keep…

http://www.youtube.com/watch?v=owXomO2HtOk

Sunt unele momente…

Am ales sa fiu singura, dintr`un motiv sau altul, pt o perioada de timp, dar:

-sunt momente in care mi`ar placea sa ma indragostesc, sa retraiesc starea aceea de beatitudine pe care numai un indragostit o poate trai, sa eman fericire prin toti porii, sa simt ca universul imi apartine si ca eu apartin universului, clipele acelea in care un simplu si banal sms iti schimba intreaga zi… sa ma indragostesc nu de ideea in sine, ci sa fiu capabila sa vad perfectiunea intr`un om imperfect.

-sunt clipe in care imi doresc sa am pe cineva alaturi, sa ne cufundam in starea aceea sublima de liniste efemera, sa traim clipele acelea de liniste totala, de liniste pura, in care simti ca fuzionezi cu intreg universul…momentele acelea de tacere dorita si reciproca, in care cuvintele sunt de prisos, in care o singura privire este suficienta pt a intui dorintele celuilalt.

- sunt momente in care vreau sa fiu inteleasa si atat. Cand pt restul lumii reprezint o enigma, imi doresc sa existe acel cineva care sa fie capabil sa ma inteleaga, care pur si simplu sa fie in stare sa ma asculte fara sa filtreze prin propria`i judecata vorbele mele, fara sa le rastalmaceasca, fara sa emita pareri, fara sa simta nevoia de a`mi servi sfaturi gratuite, fara sa judece deciziile mele…doar sa ma asculte si sa ma inteleaga.

-sunt unele momente in care simt ca nu mai pot, in care am impresia ca lumea mea se prabuseste…in astfel de momente imi doresc pe cineva care sa`mi fie alaturi si care sa`mi sopteasca: `totul va fi bine`.

Introspectie

 Vreau o schimbare. Am nevoie de o schimbare. Dar, ce sa schimb? Sa`mi schimb stilul vestimentar, look`ul? Sa`mi schimb prietenii? Stilul de viata? Poate, peisajul? Sau poate modul in care privesc toate lucrurile acestea si nu numai? Simt ca trebuie sa schimb ceva. Nu m`am decis inca ce. Insa, stiu cum sa incep. Voi face in fiecare zi ceva inedit. Ceva nou, ceva altfel. Ceva de care imi e teama. Sunt si lucruri pe care trebuie sa le fac zi de zi. Le voi face si pe`acelea, insa,  intr`un mod diferit.Nu pt ca nu imi e bine asa,imi este bine, dar atat. Totul e prea monoton. Sunt prinsa in rutina aceea zilnica. Vreau sa nu mai fie totul atat de previzbil. Vreau sa vad diferenta dintre o viata in care esti fidel acelorasi obiceiuri si o viata in care nici o zi nu seamana cu cea precedenta. Vreau sa stiu cum e mai bine ..sa duci o viata in care predomina monotonia, in care stii intotdeauna la ce sa te astepti sau sa privesti fiecare zi ca pe o coala alba de hartie in care nu vei sti ce urmeaza sa fie scris. Vreau sa simt, din nou, ca traiesc la intensitate maxima!