E tarziu. E noapte. Sunt cuprinsa de un sentiment ciudat. Ma uit pe geam. Peisajul e creionat in alb, rosu si argintiu. E frumos. Totul in jurul meu e adormit. Doar eu veghez linistea noptii. Imi pare ca aud visele oamenilor. Majoritatea sunt efemere. Cate dintre aceste vise nu sunt spulberate, oare, in zori de zi? Cate dintre ele rezista inca o noapte? In fiecare noapte cladim noi vise pentru ca prima raza sa le distrug. Nu e ciudat? E prea tarziu. Ar trebui sa Ma reintorc la visul meu. Nb